Diferența fundamentală dintre un comutator de sarcină și o siguranță este că o siguranță are capacitatea de a întrerupe curentul de scurt{0}}circuit, în timp ce un comutator de sarcină servește doar ca comutator pentru curentul de sarcină. În general, se presupune că un comutator de sarcină deschide și închide curentul de funcționare, în timp ce o siguranță întrerupe curentul de scurt-circuit. Cu toate acestea, atunci când apare o defecțiune, datorită faptului că curenții în trei-fazați nu sunt neapărat aceiași și eroarea admisibilă a siguranței, va apărea o diferență inevitabilă a timpului de topire între siguranțele cu trei-faze. După ce prima fază este deconectată de la defecțiune, dacă comutatorul de sarcină nu poate întrerupe prompt curentul de sarcină, va cauza un curent de transfer și o funcționare în două-faze, deteriorând echipamentul electric. O siguranță cu un element de lovire, utilizată împreună cu un comutator de sarcină cu un dispozitiv de declanșare, poate rezolva problema funcționării monofazate-. Când elementul siguranței se topește, dispozitivul de declanșare a comutatorului de sarcină se deconectează imediat sub acțiunea elementului de lovire. Producătorii folosesc adesea un mecanism de legătură cu patru-bare. Când comutatorul de sarcină este închis, arcurile de închidere și de deschidere stochează simultan energie. Când legătura cu patru-bare trece de centrul său mort, energia arcului de închidere este eliberată, iar comutatorul se închide. În acest moment, energia arcului de deschidere este încă menținută de mecanismul cu jumătate-arbore. Odată ce percutorul se cuplează, jumătatea-arborelui se decuplează, energia arcului de deschidere este eliberată și comutatorul se deschide. Prin urmare, este esențial să selectați siguranțe cu percutoare și întrerupătoare de sarcină cu dispozitive de declanșare mecanică.
Trebuie remarcat faptul că siguranțele în uz sunt adesea siguranțe de rezervă. Aceste siguranțe au un curent minim de rupere, care este de 2,5 până la 3 ori curentul nominal. Când curentul este mai mic decât curentul de întrerupere, siguranța de rezervă nu poate întrerupe acest curent. Aceasta este diferența dintre o siguranță de rezervă și o siguranță completă-. O siguranță completă-poate întrerupe în mod fiabil orice curent între punctul de topire și curentul nominal de rupere (40kA), dar este mai scumpă. Când curentul de defecțiune este mai mic decât curentul minim de rupere al siguranței de rezervă, deși siguranța nu poate garanta ruperea defecțiunii, elementul siguranței se va topi și percutorul intern va fi declanșat, impactând comutatorul de sarcină să declanșeze și să spargă defecțiunea. De exemplu, o siguranță cu un curent nominal de 100 A are un curent minim de rupere de aproximativ 250-300 A. În acest interval de curent, siguranța nu poate sparge defecțiunea, dar elementul siguranței se topește, percutorul este declanșat și declanșează comutatorul de sarcină, rupând defecțiunea. Dacă este selectat un comutator de sarcină de 600 A, acesta poate întrerupe în mod fiabil defecțiunea.